Ecaterina Chetrusca

Ieri, 22  februarie  pe usa  Centrului de  zi  ,, Empatie”  era scris ,, Nu trebuie sa faci nimic, trebuie doar sa  fii prezent!” defapt,  asta era  lozinca   zilei   usilor deschise”. Am fost si eu invitata  impreuna cu colegele mele   la  concertul desfasurat,   in functie de  voluntar. Cu parere de rau am intirziat  si n-am reusit sa  vedem telentele micutilor, dar  am  asistat  la  o mica  conferinta  cu invitatii. Am intrat  in  sala si directorul centrului, Svetlana Leahu ne-a  prezentat ca “voluntarele noastre”. Eram atit de   rusinoasa si asteptam mai repede  sa ajung  la  scaunul din colt ca  sa  nu ma vada  toti cum rosesc. Mi-a placut  ca am fost  apreciate pentru mica  noastra  incercare de ai ajuta.  Mergeam  pe  drum spre  casa  si ma  gindeam, cit   e de  placut cind  realizezi ca  citeva   zile  nu le-ai  trait doar pentru tine si te  simti asa  curata si implinita. Am hotarit sa  vizitam Centrul mai des, dupa  scoala sau in timpul liber, deja  ne facem un mic program de  petrecere a timpului. Sunt  convinsa ca  noua  ocupatie  ma  va schimba si scriu asta, pentru ca  voi incepe  sa  public  aici  niste  fragmente  din evolutia vizetelor noastre…

In spectrul meu de  simtiri  si emotii, am unele  speciale, cele  care  le traiesc atunci cind  sunt  linga  copii  nevoiasi. Vineri  am fost  in vizita la  centru de zi ,, Empatie” ca  sa-i filmez activitatea. S-a  schimbat  mult de la  ultima  mea  vizita acolo cind zapada nici nu se astepta,  atit  anturajul exterior, cit si al copiilor. Vreau sa deschid aici citeva  momente, nu doresc  cumva sa  le uit, sa le inlocuiesc  cu niste  lucruri inutile. Cred ca  ceea ce  m-a  facut  implinita  a  fost sa-i revad pe micutii copii veseli,  zglobii, caci cu toate ca  drumurile  noastre de scoala  se  intilnesc, am fost  atit de bucuroasa  atunci.

Numarul de  persoane  care se  ocupa cu ei s-a marit, imi place ca sunt amabili si totusi  rusinea acestor copii difera  de  a mea  si de  a altora, e  una  atit de sincera si suava. Danseaza  frumos si cinta si calculeaza, eu nu mai tin minte de  cind  nu mai  calculez  in colonita.

Tirziu, dar am inteles ca  unul din punctele  listei mele trebuie sa fie rezervat  acestor vizite, care  rup rutina zilnica  si dezgheata obrajii, sper ca ma intelegeti, ma starui sa  scriu simplu caci simplitatea aici  conteaza, noi suntem simpli si ei sunt simpli si gesturile sunt simple si totul e simplu. E simplu sa  faci o vizita si sa te  simti plin- de dragoste.