Ziua Usilor Deschise

Ieri, 22  februarie  pe usa  Centrului de  zi  ,, Empatie”  era scris ,, Nu trebuie sa faci nimic, trebuie doar sa  fii prezent!” defapt,  asta era  lozinca   zilei   usilor deschise”. Am fost si eu invitata  impreuna cu colegele mele   la  concertul desfasurat,   in functie de  voluntar. Cu parere de rau am intirziat  si n-am reusit sa  vedem telentele micutilor, dar  am  asistat  la  o mica  conferinta  cu invitatii. Am intrat  in  sala si directorul centrului, Svetlana Leahu ne-a  prezentat ca “voluntarele noastre”. Eram atit de   rusinoasa si asteptam mai repede  sa ajung  la  scaunul din colt ca  sa  nu ma vada  toti cum rosesc. Mi-a placut  ca am fost  apreciate pentru mica  noastra  incercare de ai ajuta.  Mergeam  pe  drum spre  casa  si ma  gindeam, cit   e de  placut cind  realizezi ca  citeva   zile  nu le-ai  trait doar pentru tine si te  simti asa  curata si implinita. Am hotarit sa  vizitam Centrul mai des, dupa  scoala sau in timpul liber, deja  ne facem un mic program de  petrecere a timpului. Sunt  convinsa ca  noua  ocupatie  ma  va schimba si scriu asta, pentru ca  voi incepe  sa  public  aici  niste  fragmente  din evolutia vizetelor noastre…

In vizita la Centrul de zi “Empatie”

 

In spectrul meu de  simtiri  si emotii, am unele  speciale, cele  care  le traiesc atunci cind  sunt  linga  copii  nevoiasi. Vineri  am fost  in vizita la  centru de zi ,, Empatie” ca  sa-i filmez activitatea. S-a  schimbat  mult de la  ultima  mea  vizita acolo cind zapada nici nu se astepta,  atit  anturajul exterior, cit si al copiilor. Vreau sa deschid aici citeva  momente, nu doresc  cumva sa  le uit, sa le inlocuiesc  cu niste  lucruri inutile. Cred ca  ceea ce  m-a  facut  implinita  a  fost sa-i revad pe micutii copii veseli,  zglobii, caci cu toate ca  drumurile  noastre de scoala  se  intilnesc, am fost  atit de bucuroasa  atunci.

Numarul de  persoane  care se  ocupa cu ei s-a marit, imi place ca sunt amabili si totusi  rusinea acestor copii difera  de  a mea  si de  a altora, e  una  atit de sincera si suava. Danseaza  frumos si cinta si calculeaza, eu nu mai tin minte de  cind  nu mai  calculez  in colonita.

Tirziu, dar am inteles ca  unul din punctele  listei mele trebuie sa fie rezervat  acestor vizite, care  rup rutina zilnica  si dezgheata obrajii, sper ca ma intelegeti, ma starui sa  scriu simplu caci simplitatea aici  conteaza, noi suntem simpli si ei sunt simpli si gesturile sunt simple si totul e simplu. E simplu sa  faci o vizita si sa te  simti plin- de dragoste.

Dezbateri locale

Demult n-am mai scris, n-am avut  o tema  rosie  pe  care  s-o mai comentez.

(Un fragment despre implicarea tinerilor in societate)

Exista si la noi in scoala Consiliul Local al  Tinerilor, iata ce-mi place mie   implicarea in viata  societatii, iubesc pe acei care  frecventeaza aceste adunari si  incercarile lor de a se afirma si  voi scrie cite ceva despre  activitatile consiliului.

Astazi am fost prezenta la  o dezbatere locala, prezentata de  catre  Doamna Rodica Gritiniuc si  niste colege de ale mele ( Marcela Speianu, Luminita Leahu, Rotari Silvia) in cadrul careia au fost abordate 2 probleme esentiale  ale l satului nostru,  estimate dupa o statistica. Chiar mi-a placut  modul asta cu diagrama, am vazut si eu ca unor oameni le pasa de parc si de plaja si de altceva pe linga “ce oaspeti au pe odnoklasniki sau ce “mincare i-a facut mam-sa acasa”

Dar ma  afund putin mai la adincime sa va zic eu  despre satul nostru, ca-l stiu, il stiu foarte bine, vad acesti oameni zilnic, pe stadion sau mergind pe drum si reprosind ca avem un sat  murdar si neingrijit si iata a venit o zi in care au fost asteptati sa  ii auda  ce au pe suflet si  n-au fost prezenti, dar   probabil asteapta sa vina de peste Nistru careva si sa faca asta  pentru ei. Iata  care e  prima problema ce trebuie solutionata si chiar as dona pentru ea si as  stringe voturi si una, alta. M-as oferi sa fiu un pshiholog orientat ca sa le lamuresc lor, ca cind faci ceva si ai rezultat, pai parca ai face o vizita Statelor Unite.

Vorbind despre  dezbaterile recente, as zice  ca mi-au placut problemele abordate si proiectarea  lor si ce doresc sa faca, adica  bancile din parc si urnele si iluminarea si plaja ,  minunat a  fost  prezentat o schema  cam cum ar arata aranjarea. Elevele sunt bravo, adica le apreciez,insa nu intr-utotul, unul din  cei prezenti (V.Casian) a zis corect, ca ” audienta nu era aranjata respectiv”, cred eu ca  bine ar fi fost  in cerc. Cam a  lasat de  dorit  modul in care a fost  prezentat  proiectul, detest  cititul pe scena si  pozitia incorecta, ma refer la privire si la  orientarea  anuntului catre auditoriu si nu catre  colegii de proiect. Vitalie  si Elena  Casian practic a si fost  publicul activ, ahh ce-mi mai place mie  cind  este prezenta  o contrare intre  initiatori si public, e perfect, asta  da dovada deja de un interes si un succes. La final  prin vot “Amenajarea parcului” a  fost  aleasa de  public, 57-1. Totusi  vorba e  vorba, dar  idee nu am cum vor fi acumulati cei 32 mii lei, deoarece   daca  oamenii de aici  nu  doneaza pentru  un copil nevoias  si bolnav, ce sa mai zic de altceva. Ce tine de   contributia primariei, nu cred ca trebuie sa-si faca iluzii in zadar, deoarece  sa fi avut  PL bani, inima mea imi zice  ca  ar fi avut  o alta destinatie. Ramine  speranta doar  in sponsori si  in cei ce au interes. Parerea   mea  finala despre  buget, este  asemanatoare cu a Doamnei Casian, ” de a  folosi materia  prezenta  in sat” si de a ne baza pe voluntariat pentru inceput.

Multumesc  CLT pentru cele 70 de minute  si le recomand sa ma mai invite la  niste dezbateri cu elevii liceului. Am si eu  ceva de spus!

Sunt gata sa platesc

Sunt gata sa platesc tarii pentru ai darui  seful de Craciun, sunt gata sa  platesc  Ministerului Educatiei   pentru a  nu ma speria si a ma santaja  in fiecare zi la scoala ca voi  pravali examenul de BAC si ca voi fi filmata. Sunt gata sa dau citiva lei si Ministerului Ecologiei pentru a  proteja  brazii pe timp de iarna, care stau gramada  in pietile Chisinaului. Sunt gata sa platesc  Presei pentru a inceta sa publice  gunoiul neinsemnat si  de al transmite  familiei mele, ci  sa prinda momentele. Sunt gata sa  ma achit cu Politia ca sa le ajunga  bani si sa  nu mai stie de MITA, sunt gata sa  le acord sprijin financiar guvernarii republicii , pentru a-mi cauta de grija si sustinere  si nu de a-mi arata teatru(sunt mare deja). Vreau sa le dau bani parintilor care pleaca in Italia si isi lasa  copii sa duca dorul. Sunt gata sa dau  bani primariei pentru a merge noaptea  cu lumina  si nu de a petrece doua  zile ale satului. Sunt gata sa-ti dau tie restul banilor   pentru  ca sa  zimbesti si  nu a-ti asculta cenzura.

Pentru ce ai plati tu?

Brazii in lume

Post de Craciun!

Ma uit acum la televizor si  am vazut un bradut,  momentan mi-am amintit ca zilnic vad asa braduti

A fost o metafora, ma refer la fetele care seamana cu brazii. Se gatesc la scoala, la club, la magazin, la WC  si aceasta atmosfera de”Craciun” adica zi de zi le deschide imaginatia si  gustul sa-si  agate tot ce au de la Avon sau piata pe ea. E atit de  hazliu, asta e si cauza  ca le compar cu brazii. Scriu, caci tot sunt fata, dar nu ma dau in atmosfra lor, n-o inteleg definitiv. Machiaj  extravagant si plus floare sau bant in cap, a iesit asa moda, fiecarea doua sa aiba floare  in par sau bant, mai apoi cercei, cu cit mai mari si mai rotunzi cu atit mai in virf, fata, o asta e tema, cozi negre pe la ochi, obrajii rosii, cunoscindu-se faina sau praf  parca pe fata, gene artificiale sau  jumate de rimel si la git steluta bradului, niste mergele sau niste aluminiu care lumineaza. Sau poti intilni si asa ceva, brazi colorati, cu mai multe jucarii sau cu mai putine, dupa gust.

Sa va fie suficient bradul de acasa.

Stefan cel Mare ne intreaba ce mai facem.

 

“…. ca Stefan cel Mare si Sfint/ si Mereu al Nostru/ ni se inchina de sanatate/ si ne intreaba ce mai facem…”   din “Sadoveanu” de V. Romanciuc

  – Ai avut grija sa ne asiguri cu aceasta Moldova de aur  visata de otomani , ne-ai intins Prutul si Nistru  ca sa  nu ducem lipsa  roadelor si sa nu stim ce e seceta sau foame, ai luptat ca sa  avem unde creste copii si nepoti. Iar noi, ai tai urmasi, n-am pazit-o, am permis norilor veninosi s-o calce in picioare si s-o sfarime in mini.Sa joace teatru acolo unde ati luptat si sa rida unde ati murit.

Craciunul ma colinda

Atmosfera de iarna si de sarbatori deja m-a colinda. Astept cu nerabdare primii fulgusori, Anul Nou si Craciunul. De la  filmul “Home alone”, de la melodiile si colindele “ John Williams - Somewhere in My Memory, Abba- Happy New Year, Coldplay-Christmas lights etc” pina la atingerea jucariilor si luminilor din cutie  pentru bradul de Craciun. Abia acum sesizez  ca farmecul  acestor sarbatori e ceea ce  ne trebuie la moment , atit sunt de plictisitoare zilele si urite, insa atunci,  acea graba si harnicie parca ne mai uneste,ne mai trezeste. Pe fonul acestei muzici imi amintesc cum plecam cu familia  la bunei, lasind casa in asteptarea lui Mos Craciun si cind ne intorceam gaseam cadouri. Cind afara ninge si e frig, dar oamenii parca nici nu observa, deoarece se grabsesc sa intre  in vizita unul la altul, cind dupa o zi la sanius minele si picioarele  sunt ude si inghetate, iar acasa in pat e atit de cald si la televizor merge “Richie Rich” sau “ 12 luni“.Cind in familie te simti ca niciodata, iar la poarta cinta colindatorii si uratorii impreuna cu ei, amintindu-mi   cum cindva si eu colindam, iar dulciurile primite erau mai gustoase ca altadata. Atunci cind noaptea ramine a fi zi inca, ora 12 fiind regina si toti iti sunt alaturi.Imi amintesc in copilarie cind abia mai rezistam sa astept noul an.  Momente speciale, care au ramas undeva in memoria mea.

Anne of Green Gables

“Anne of Green Gables” filmul  pe care l-am finisat  cu citeva minute in urma si nu am rabdare sa impartasesc emotiile cu cineva. Nu e film, nimic alcatuit nu e, nu pot sa citesc ceea ce scriu, doresc sa zic atit de mult despre el si ma tem sa nu uit, sa nu pierd ceea ce e acum in mine. Filmul e filmat dupa nuvela Anne of Green Gables de L. M. Montgomery si cind am aflat ca exista si cartea nu am rabdare s-o gasesc si s-o citesc oriunde n-ar fi, sunt gata sa nu dorm o noapte pentru a mai fi in acele ore in care am fost azi. La general filmul e despre  o fata orfana Anne , dar atit de familiara in suflet , ceea ce e caracteristic copiilor fara parinti care  a fost ingrijita de doi frati. Megan Follows a jucat  foarte bine fata ambitioasa , optimista si multumita de tot. Doamne nici nu vreau sa scriu despre ce e acest film, doresc sa  descriu doar  starea mea in timpul vizionarii si dupa. E ceva  de nedescris, de parca as asculta pentru prima data cintecele lui James Blunt sau ale  lui Nightwish, sau prima data as vedea marea sau as zbura, eu nu stiu, sunt haimacita. Chiar am o rautate fata de acei care inca nu l-au privit, dar si mai mare pentru cei care au citit carte, cred ca e superba. In ultimul timp  zilele imi par  atit de sumbre si  tacute,  insa  in acest film parca eram si eu pe undeva. Am  primit  o lectie  si sunt bucuroasa, dupa cum zicea EA : “Tomorrow is always fresh, with no mistakes in it.”

http://torrentsmd.eu/details.php?id=88954 sa nu incurcati cumva :d

Rasismul te face “frumos”

Am vazut aceasta  inegalitate la Hitler pe timpul celui de al II-lea Razboi Modial, cind evreii erau despretuiti, izolati, omoriti  si umiliti. Mi-a placut cum a fost inscenat acest timp in filmul ,, The Pianist”. Rasismul e prezent cu parere de rau si acum, cel mai des intilnit la acei ce au egoismul sau inca mai cred ca exista inegalitatea intre paturile sociale. Privind aceasta filmare, chiar mi-a placut, e redata realitatea, majoritatea simt o incomaditate sau poate nu, stind alaturi de  o alta rasa, e pur si simplu neobisnuit si ciudat.

Pacat ca nu vedem gresela si pacat ca o repetam. Cel mai urit e cind iti socoti persoana mai presus decit e, oare cu ce  suntem mai buni ca negrii sau alte rase. Lacomia si siniubirea ne-au inlocuit pacea si dragostea. Nu sunt enervata pe acei care  poseda aceasta notiune, dar mii mila, mii mila ca sunt  in faliment de alte calitati.

My list for today

things to do:     

- to get up at 8:00;

- to do some physical exercises;

- to clean up the house;

- wonders around the kitchen ( cooking  pizza);

-  reading  ”The Woman in White”  by Wilkie Collins;

- to do some homework;

things I really did:

-surfing  on the internet the whole day;